Secretul mamei
Octombrie 9th, 2009 | 
De dimineaţă, mama-i cea dintâi
Dintre ai casei – care se trezeşte
Şi-mi vine-abia păşind la căpătâi:
Zicând: „Deschide ochii şi zâmbeşte!”
Mă piaptănă şi-mi face-un sendwich bun
(ea ştie că-mi plac untul şi brânzica!)
şi gata către şcoală de-s de drum
Mă duce de mânuţă tot mămica!
Spre-amiază, însoţindu-mi paşii mici,
Tot împreună revenim acasă…
Dar nu-nţeleg cum de-a fost la servici
Şi e şi-atâta ordine prin casă?!
Îi povestesc ce-am mai făcut la şcoală
Şi ea ascultă-atentă tot ce zic
Şi-mi face-o floare dintr-o portocală
Şi nu pare-obosită nici un pic!
Pe seară, pregătindu-mă de somn,
O rog să îmi citească şi-o poveste,
Şi nici n-apare prinţul că… adorm…
Dar ea-i tot lângă mine şi-mi citeşte.
Aş vrea să ştiu din ce fântână bea
Atâta apă vie? Las’, că-ncetul
Cu-ncetul cresc, şi când voi fi ca ea
Precis că voi afla şi eu secretul!
